Azi mi-e dor. Te văd dar nu pot ajunge la tine. Te apropii dar nu te pot atinge. Mă priveşti şi simt cum mă doreşti. Zâmbesc şi îmi răspunzi. Închid ochii…şi abia acum te simt. Şi mi-e dor… Chinul e prea mare, dorinţa mă sfâşie. Trupul tânjeşte după mângâierea ta, buzele ard după un sărut. Şi mi-e dor…dar nu pot decât să te privesc.

Ziua e şi mai lungă, noaptea un coşmar, visul nu există. În gândul meu eşti doar tu. Apari şi dispari. Eşti acolo şi degeaba. Întinzi mâna dar nu mă poţi atinge. Mă vrei dar rămâi pe loc. Te strig dar nu mă auzi. Şi… simţi la fel. Mă porţi în mintea ta, pe furiş, pentru o clipă mă priveşti. Mă admiri şi buzele încep să se mişte pofticios. Ai vrea să-mi adulmeci trupul, să-mi simţi buzele cărnoase, să-mi mângâi sânii, să-mi miroşi părul, să mă cuprinzi sălbatic, să mă muşti …iar la final să uiţi de tine.

Şi îţi e dor…De clipele în care puteai dărâma zidul dintre noi, de momentele în care eram doar tu şi eu, de senzaţiile trăite. Şi vrei…să mă ai în braţele tale. Să îţi poti lipi trupul de al meu. Să rămâi aşa minute în şir…Să te poţi trezi lângă mine şi noaptea să devină iarăşi zi.

Şi mi-e atât de dor…şi apari. Ai venit. Eşti aici. Real. Dornic, plin de dorinţă. Tandru şi sălbatic. Mă cuprinzi şi mă săruţi. Mă domini şi nu îmi dai drumul. Te strâng şi te muşc. Vreau să te simt. Să ştiu că nu visez. Şi cad pradă…pasiunea domină raţiunea. Mă învălui cu sărutări fierbinţi şi ne lăsam purtaţi de val. Am reuşit. Suntem doar noi doi…plini de dor şi de dorinţă. Ne simţim şi ne atingem, fără opriri, fără teamă…în continuu până când noaptea devine iarăşi zi când, din nou, mi-e dor …