A0XEWH child watching a videoTelevizorul, cu filme şi seriale preferate, emisiuni de divertisment şi talkshow-uri, ştiri şi informaţii în direct tinde să înlocuiască, din păcate, cărţile, sportul şi joaca pentru tot mai mulţi adulţi şi copii. În aceste condiţii, psihologii atenţionează că efectele sunt de cele mai multe ori nedorite. Concert, copii pierd cu până la 30% din capacitatea de atenţie devin mai timizi şi uneori mai agitaţi.

 

„S-au realizat studii ştiinţifice care demonstrează efectele negative ale privitului la televizor timp îndelungat în primii 2-3 ani de viaţă ai copilului. Aceşti copii dezvoltă mai târziu probleme de lipsa a atenţiei, de inatenţie în activitatea şcolară sau în viaţa de zi cu zi. Cu fiecare ora petrecută în faţa televizorului, riscul creşte cu 10%, chiar dacă copilul se uită la desene animate sau la emisiuni adecvate vârstei. Dacă sunt conţinuturi violente ale filmelor, desenelor sau emisiunilor tv., şansele cresc cu 30%. Explicaţiile sunt de ordin fiziologic: la naştere copilul are un număr foarte mare de neuroni, însă între aceştia există puţine legături, conexiuni. Cu fiecare lucru pe care copilul îl face, cu fiecare senzaţie, cu fiecare mişcare, cu fiecare experienţă nouă, în creierul său, între neuroni, se stabilesc noi conexiuni. Astfel i se dezvoltă mintea, copilul învaţă”, a explicat psihologul gălăţean Adriana Cîrneciu.

 

Pe de altă parte specialiştii au arătat că acea perioadă de repaus pe care o au în timp ce privesc la televizor îi face pe micuţi să devină mai agresivi, capricioşi, provocatori.

„Privitul la televizor timp îndelungat este singura perioadă de timp în care avem muşchii ocular complet nemişcaţi. Pentru copil, dar şi pentru adult, poziţia nemişcata a muşchilor ocular se transformă asupra musculaturii întregului corp. Acest repaus în faţa ecranului îi face pe copii să devină, după o perioadă de câteva ore, agresivi, capricioşi, provocatori, nu te mai poţi înţelege cu ei. Dacă nu se mişcă, copilul nu-şi consumă rezervele de energie de care în mod natural dispune şi devine un “pachet de nervi”, agitat, cu falsa hiperactivitate sau fals deficit de atenţie”, a adăugat psihologul Cîrneciu.

 

Şi totuşi nici fără televizor nu se poate…

 

Cum totuşi nu poţi să-ţi privezi copilul de privitul la televizor psihologii dau câteva sfaturi. „Nu staţi la masă şi vă uitaţi la televizor în acelaşi timp. Nu lăsaţi televizorul pe post de “zgomot de fond”, îl porniţi când vreţi să vedeţi ceva, îl opriţi după aceea; Reduceţi numărul de televizoare din casa şi, mai ales, nu lăsaţi un televizor la copil în camera. Stabiliţi împreună cu micuţul vostru când, cum şi cu cine are voie să privească la televizor. Urmăriţi împreună programele lui preferate şi comentaţi-le. Puteţi verifica astfel ce a înţeles, ce îl interesează şi puteţi face completări, corectări, puteţi interveni. Discutând, îl ajutaţi să gândească, să prelucreze informaţiile primate, nu să le perceapă pasiv”,a explicat Adriana Cîrneciu.