S.O.S!!! Fiica mea are vărsat de vânt! Da, nu este nimic nou! Toți copiii trec prin așa ceva. Este o

Wechselnde Gefühle

boală copilăriei. Nici măcar eu nu am scăpat! Totuși, acum este diferit, iar mămicile care au trecut prin așa ceva sigur mă înțeleg.

Oricât ne-ar spune medicii, mamele, bunicile că totul este bine, că nu avem motive de îngrijorare, că e firesc să treacă și prin acest moment, noi, mămicile acceptăm cu greu să ne vedem ”mogâldeața” plină de bube, scărpinându-se fără oprire. 

Mira mea are cinci ani și jumătate și este o fire extrem de energică, iar acum statul în casă (condiție care trebuie respectată cu sfințenie)  este pentru ea o corvoadă. Nu mai spun pentru mine, care trebuie să o conving din cinci în cinci minute că așa este cel mai bine pentru ea.

Și uite așa, vărsatul de vânt ne dă nouă mari bătăi de cap în perioada asta. În timp ce ea se gândește cum să mă fenteze și să mai iasă măcar o clipă pe afară, eu îi număr bubițele de frică să nu mai iasă vreuna în plus (de parcă ar mai conta..oricum e plină!) și mă rog la toți sfinții să nu îi rămână vreun semn!

Nu știu ce am făcut când eu, cam la aceeași vârstă am avut vărsat de vânt, însă știu că acum sunt terorizată. Am citit tot ce se poate citi și am intrebat pe toate mămicile din jurul meu. Peste tot același lucru: nu există tratamente sau indicații megaspeciale. Tot ce trebuie să facă este să stea în casă și să nu scarpine. Ei bine, de ce nu a creat nimeni un manual de cum să conving un copil de cinci ani să nu iasă la soare, afară, la aer curat. Sau cum să o conving să nu se scarpine dacă o mănâncă. Adică să o conving de ceva ce știu că și eu al face? Adică nici eu nu pot sta locului, doar în casă două săptămâni. Da. Mare bătaie de cap cu acest vărsat de vânt! Nu ai zice…că doar e boala copilăriei! Adică ceva simplu. De unde atâta? După mine e o corvoadă pentru copil și o durere și mai mare pentru mămici. Doar gândul că în urmă cu o săptămână născoceam toate ”trucurile” necesare pentru a convinge că e bine să iasă afară, să lase tableta, să se bucure de aer și natură, iar acum fac invers: ”mami stai în casă că așa e bine…desene, tabletă, jocuri…două săptămâni”!

Dar asta e! Creștem noi și depășim momentul. Au trecut abia primele trei zile, urmează altele…nici nu știu..după unii 6 , după alții zece!

Mămăci, voi ce ați făcut în perioada asta? Aștept sfaturi!